Pentru cel care a stat cu noi
La același prânz de-nvățătură
Împărțind pâinea în aceeași casă,
Nu căutăm cuvinte de rămas-bun pe măsură,
Nici o vorbire aleasă...

Ca să aibă de drum ne frângem frăția,
Deopotrivă speranța și datoria,
Și le facem cu el pe jumătate
Cum se împarte un cântec de iubire,
Cum se împarte un dor de libertate.

Pentru cel ce a fost cu noi la aceeași cină,
Cu care ne-am găsit spălați
În sângele Domnului Isus de aceeași vină,
Pentru cel cu care mâinile-n rugă
Ni le-am ridicat spre iertare,
Chiar de le-am avea
Nu îi vom da vorbe mari,
Ci întreaga noastră îmbrățișare.

Așa vom înțelege
Că ne-au unit comorile veciei,
Așa vom înțelege că plecarea de azi
E numai o părere,
Ea nu poate rupe
Cele ce-am zidit laolaltă
Cu-atâta durere.

Vom fi peste o clipă împreună
Sus în cer într-o lume mai bună,
Căci Domnul Isus
Curând în această mântuire ne-adună.